Scindura

Scindura

de Tudor Arghezi


Un om umbla sa bage-n casa
O scandura de brad, cam noduroasa.
Nu-i vorba ca-avea noduri, dar tocmai ca s-ajunga,
El scandura aleasa si-o alesese lunga.
De sase coti ori sapte, de printre hodoroage,
Se pregatea pe usa odaii lui s-o bage,
Si chibzuind cum face de ispravit caratul,
S-a repezit pe usa cu-o scandura de-a latul.
Dar se lovi-n parete, parca-l impinse dracul,
De se stirbi la gura.cazand de-a berbeleacul.
Intai nu prea-ntelese si n-avea ce sa spuie
Si pipaindu-si fruntea dadu si de cucuie.
Sculandu-se, mai stete, se mai gandi si iata,
S-a luminat la minte dintr-o data:
-"Nu vrei sa-ncapi pe usa? O sa te bag pe geam,
Cum ne fusese vorba dintai, cand ma gandeam,
Si ca sa fiu mai sigur ca poti intra, asteapta,
O sa te mut din stanga, acum, in partea drapta."
Intr-adevar, schimbata, cu capetele-ntoarse,
Se repezi mai tare si capul si-l si sparse.
A doua izbitura de zid l-a schilodit
Si a iesit din lupta cu scandura, borsit.
-"Ptiu! -injura saracul, - mi-a scos din sold piciorul
Stai, ca ma pun pe tine cu toporul."
Dar isi aduse-aminte can-avea dusumele
Si ca avea nevoie de blani, nu de surcele.

Cu scandura in brate, intai nu te gandisi
Ca trebuia sa intre pe dunga si piezis;
Al doilea, crezusesi ca-ntoarsa, bunaoara,
O scandura se face, Pacala, mai usoara.





Scindura


Aceasta pagina a fost accesata de 1484 ori.
{literal} {/literal}