Paianjenul negru

Paianjenul negru

de Tudor Arghezi


Il simti cum te pindeste din pinza lui de aur,
Paianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect in redingota, joben, minusi, monoclu,
Isi face mestesugul, discret, de mare cioclu.
Pe un gherghef cit tara, ascuns intr-un fotoliu,
Nebanuit ii tese zabranicul de doliu.
El nu tocmeste mortul, bucata cu bucata,
Ca firmele din piata, ci tara dintrodata.
Si fara suferinti si lacrimi, ci la rece,
Tocmeala se urzeste intre mai-mari, vreo zece.
Ca banuiala drepata din zvon sa nu se nasca,
El implineste slujba stapinilor, de masca
Imparte miliardul cu ei in parti egale:
Atit la suta mie, si restul dumitale.
Contractele cu tara sint sace si legale.
Si astfel veneticul, samsar si cot la cot
Cu demnitarii zilei, mai e si patriot.

El are fabrici ulte, intinse-n sus si-n jos,
Afacerea e buna, cistigul e frumos,
La una face gaze de oftica si tuse,
De-nnec sau de orbire, precum i se ceruse;
La altele, obuze, cartuse, mitraliere.
Slabeste talpa tarii, el creste in putere.
Dar cind se-ngroasa gluma si se aprinde casa.
Se-aduna ceata-ntreaga si-o ia la sanatoasa.
La mii de posti departe si peste zeci de graniti,
El ne-a carat avutul in donite si baniti.
Departe, peste ape, mai mult, si-un ocean,
Ca tara pute-a oaie, a vaca si-a cocean.

Paianjenul gindeste ... in noua lui uzina,
A nascotit o alta, mai crincena masina.
I-au izbutit masina si ritmul ideal.
I-arunca-n guri vapaie, carbune si metal,
Si scoate pe gratare, in serii lungi si-n sir,
La fiece secunda, din ea, un cimitir.
Eu iti urez, paharul in mina cind l-ai stringe,
Sa-mi sorbi in vin otrava, si-n fund sa dai de singe.

Dihania-mbracata in platosa si zale,
Flaminda sa ucida, da lumii iar tircoale,
Si iar i se nazare,
C-aude zvon si tropot si huiet dintr-o zare.
Am invatat in vreme ce-ascunde grija asta:
Se pregatesc in taina durerea si napasta.
Cind va voi norodul mintit sa o doboare
Dihania flaminda, cu bite si topoare?

Li-i rindul sa vorbeasca si oamenii de rind
Iesiti in razvratire, multimi, ca din pamint.
Si, hotariti, la fapta, sa lepede din lege
Pe cei ce-aduc razboiul, sa-i piarda si sa-i lege,
Si, pusi in custi pe roate, tilhari nebuni si fiare,
Sa-i poarte-n huiduiala prin tari si prin popoare.






Paianjenul negru


Aceasta pagina a fost accesata de 2283 ori.
{literal} {/literal}