Gura lumii

Gura lumii

de Tudor Arghezi


Magarul, calarit de un unchias.
Il duce fiul de dirlog.
Si nici nu au intrat ina-n oras,
Ca trei muieri, cam slobode, ma rog,
Ii dau cu tifla: - "Cum? Nu ti-e rusine?
Sa-t lasi copilul descultat pe jos
Si sa te care el pe tine?
Si mai si rizi, batrine puturos?"

Batrinul n-are ce sa spuie
Si, ocarit cum fuse in zadar,
Opreste-n loc, descaleca si suie
Numaidecit baiatul pe magar,
Si ia dirlogul, ca sa-l tie el.
Gindindu-se la cele intimplate,
Unchiasul cam slabut si mititel,
O ia scilciu prin tirg cu greutate.

Dar doi mosnegi injura pe baiat:
-:Iti sade, nesimtitule, frumos
Sa stai acolo cocotat
Si lasi pe taica-tu pe jos?"
Baiatul sare iute de pe sa.

Si tatal si copilul se-ntrebara:
-" Ce facem de ne-o merge tot asa?
Cu o gaina-n traista
La tirg nu-i mare treaba.
Daca stiam, ai dracului sa hie
Si ochii sa le iasa,
Nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie
Mai bine ne-am intoarce, baiatule, acasa."
Se chibzuiesc, mai stau, se mai framinta,
Se uita innainte si-nnapoi,
Si cu nadejdea tirgului infrinta,
Incaleca magarul amaindoi.
Dra o nevasta si un gospodar
Ii intalnesc pe drum, la o rascruce.
Si-i pling : - "Nenorocitul de magar
S-a-ncoviat si nu mai poate duce."

Mai raminea sa faca o-ncercare,
Sa ia de-acuma dinsii magarul la spinare.




Gura lumii


Aceasta pagina a fost accesata de 4805 ori.
{literal} {/literal}