Seceta
de Tudor Arghezi
Vrabiile-mi vin, ca de-obicei,
Sa ciuguleasca la fereastra mei.
De ani de zile vin, din neam in neam,
Si nu gresesc a sti la care geam.
Numai ca de-asta data vremea pleaca,
Lasindu-mi tarina muncita seaca.
Meiul e sterp, gradina mi se-ngina
Cu arsita bolnava de tarina.
Din patru-n patru ani o data
Cimpia noastra pare blestemata
Sa dea pirjol, taciuni si plumb,
In loc de griu si de porumb.
Ce sa va dau, cind va uitati la mine
Si asteptati saminta ca nu vine?
Puiandri de o vara, cine-o sa va creasca?...
Durerea-n ochii vostri-i omeneasca.
Seceta
Aceasta pagina a fost accesata de 2991 ori.
