Caligula
de Tudor Arghezi
Dorm in umbra leganate lebezile-n puf de unda,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cate-o stea insingurata cata-n aripi sa se-ascunda
Cate-o lebada-si indreapta capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul noptii, le arunca mana buna
Painea, ce nutreste truda si trudeste visatorii.
Maini, lasati-le flamande sa se-acopere cu luna;
Lebezi, asteptati ca painea sa v-o dea semanatorii.
Stea ca stea pe-ntinsul undei linistite pun clestar
Si printr-insul zugravite lebezile par si luna.
Plangeri de viori si fluier cad in lac margaritar
Si se-aud din departare lovind unda cate una.
In palatele aprinse, cu balcoane si unghere,
Liturghia bogatiei are si-asta-seara loc.
Cine-a scris, in ce odaie, fara pat si fara foc,
Imnul asta de izbanda, de iubire si durere?
Folositi-va de cantec, de lumina si de taina,
Cupe omenesti de goluri, pline-n viata cate-o clipa
Si cenusa prin vapaie se-nvesmanta cu o haina
Si gaseste ca sa cada inapoi un fulg de-aripa.
Cantecul, lumina, taina, unda,-ntinsurile-albastre,
Noi le tinem, noi le strangem, cei cazuti, urati si goi.
Temeliile veciei orice-ati face-s ale noastre.
Voi, intorceti-va veseli si slaviti, intru noroi.
Caligula
Aceasta pagina a fost accesata de 2556 ori.